Podeaua din mozaic a Catedralei din Siena

De o parte și de alta a naosului, veți găsi cele Zece Sibile - femei doamnă pentru ființe umane din timpuri străvechi care profețeau evenimente viitoare. Panourile înfățișează sibile din diferite regiuni, inclusiv sibilele delfice, eritreene, frigiene, persane, hellespontine și libiene. Fiecare este așezată în marmură albă pe un fundal negru, identificată prin inscripții clare, cu panouri mai mici care înscriu profeția venirii lui Hristos.

Această serie, situată sub altarul mare, ilustrează momente cheie din viața lui Moise. Proiectate de Domenico Beccafumi (1515-1519), panourile includ "Moise face apa să curgă din stâncă" și "Poveștile lui Moise de pe Muntele Sinai". Aceste scene îl evidențiază pe Moise ca profet și lider esențial care i-a ghidat pe israeliți și a primit porunci divine, subliniind rolul său în istoria mântuirii.

Proiectat de Beccafumi și poziționat în fața altarului mare, acest panou înfățișează sacrificiul profetului Ilie, o scenă care simbolizează teme de sacrificiu care prefigurează propriul sacrificiu al lui Hristos. Element central al iconografiei etajului, acesta ilustrează continuitatea dintre profeția Vechiului Testament și Noul Testament, subliniind Semnificația lui Ilie în narațiunea generală a mântuirii.

Ultimul panou înainte de transept este "Roata norocului" (1372), o alegorie a capriciilor sorții. Reprezintă o roată mare, probabil întoarsă de Fortuna, cu un rege pe tron și trei figuri în diferite stări de suferință, simbolizând fazele puterii: "Voi domni, domnesc, am domnit, sunt fără regat". Roata este înconjurată de patru hexagoane reprezentând filosofi romani - Epictet, Aristotel, Euripide și Seneca - fiecare oferind o profeție a viitorului.

Panoul celor patru virtuți, creat în 1406, este o operă de artă importantă de pe podeaua Catedralei din Siena, care înfățișează virtuțile cardinale-Fortitudine, Dreptate, Prudență și Temperanță-alături de Milă. Realizat folosind tehnica commesso din marmură, panoul prezintă contraste vibrante și desene complicate, reflectând abilitatea artiștilor sienezi. Comandat în timpul apogeului artistic și cultural al Senei, panoul este și un memento moral, întruchipând învățăturile medievale și făcând din el un obiectiv obligatoriu de văzut pentru vizitatori.

Al doilea panou de pe naos, după Hermes Trismegistus, este faimoasa lupoaică sugând gemenii. În centrul panoului este reprezentată o femeie, doamnă pentru ființe umane, cu doi copii umani care o alăptează și inscripția "Sena" mâzgălită pe ea. Este o reprezentare a mitului roman al lui Romulus și Remus, care ar fi putut fi interpretați și ca Ascanio și Senio, fondatorii orașului Siena. Acesta este înconjurat de rotunjimi mai mici care conțin emblemele unor orașe importante din regiunea Toscana și din Italia, cum ar fi leul din Florența, elefantul din Roma și iepurele din Pisa.

Giorgio Vasari, un important artist și istoric din secolul al XVI-lea, a lăudat podeaua ca fiind "cea mai frumoasă, cea mai mare și cea mai magnifică podea realizată vreodată". Admirația sa a contribuit la consolidarea statutului său de operă de artă semnificativă, influențând artiștii să exploreze tehnici și teme similare în propriile lor lucrări.

Artiști precum Domenico Beccafumi, care a perfecționat tehnica incrustațiilor de marmură, au fost direct influențați de designul podelei. Capacitatea sa de a crea efecte de clar-obscur prin încrustarea în marmură a stabilit un standard pentru viitorii artiști, demonstrând potențialul marmurei ca mediu pentru arta expresivă.

Caricaturile pregătitoare folosite pentru panourile de la etaj au fost create de artiști notabili, inclusiv Pinturicchio, a cărui lucrare Allegoria Muntelui Înțelepciunii exemplifică fuziunea dintre narațiune și tehnica artistică, care a devenit un semn distinctiv al Arta Renașterii.